Versuri

Nu cred că te-aş fi observat
dacă în acel moment
nu m-ai fi împins peste margine.
Dar în vârtejele cu care mi-ai smuls ancora
m-am trezit jos,
jos de tot,
dezarmat de privirea ta.
Şi în clipa aceea
nu ştiu ce ai citit pe faţa mea.
Gândul
prins între două perechi de retine
perfect paralele.
Între două oglinzi,
o rază prizonieră
se reflectă iar şi iar
până cu forţa ei
şi cu un zgomot spart
îşi fură libertatea.
Atât de clar:
aceeaşi căutare,
acelaşi dezgust,
dar făr