Versuri

Când am auzit melodia asta prima oară am fost cercetat profund de Duhul Sfânt şi mi-am pus multe întrebări cu privire la viaţa mea, felul meu de trăire, veşnicie. Oare mai arde focul Duhului Sfânt în noi încât să fim gata să renunţăm la orice pentru ISus Hristos? Suntem gata să renunţăm la orice dragoste pentru lumea aceasta în schimbul cunoaşterii şi dragostei pentru Hristos?
/: Să nu pot Doamne să mă las :/
De Tine niciodată
/: Chiar de-aş lăsa la orice pas :/
/: O

într-o garsonieră veche
cu pereţi fără pereche
cam tâmpiţi dar foarte gravi
făceau treabă doi zugravi
numiţi Şpaclu şi Mistrie
foarte buni în meserie
Şpaclu mesteca în glet
căci era analfabet
iar Mistrie mai şcolit
excela în şlefuit
şi făcând treabă beton
Şpaclu scoase un creion
pe perete ca să scrie
un crâmpei de poezie:
\”pe-un perete opozabil
eu am scris numele tău
dar l-am dat azi cu lavabil
şi s-a şters, îmi pare rău!\”
dup-o zi aşa frumoasă
cei

iubita mea ştiai că nu sunt sfânt
când ţi-am furat bucata de pământ
şi am făcut cu tact pe inocentul
să-ţi pot fura apoi apartamentul
iubita mea ştiai că sunt urât
că merg pe două beţe-nfipte-n gât
şi m-ai tratat mereu cu nepăsare
când culegeam zambile din picioare
iubita mea ştiai că nu-s deştept
că am un creier fără lobul drept
dar tu mi-ai oferit un laptop nou
deşi mă uit la el cu ochi de bou
iubita mea mă iartă că insist
ignoră-mă fiindcă nu exist
bărbatul

e prea târziu şi e prea toamnă
iar tu nu ştii stimată doamnă
că eu nu sunt cel mai viril
gerontofil
ieri m-am aflat şi eu în treabă
s-a-ndrăgostit de mine-o babă
şi dacă-i spun că n-o iubesc
păcătuiesc
e noapte iarna e pe-aproape
tu ai prea mult rimel pe pleoape
şi-mi spui că eu sunt cel mai trist
stilist
am fost aseară la o bere
şi nu prea mi-a făcut plăcere
căci prietenii mă tot întreabă
de babă
e frig şi e sfârşit de lună
îţi spun acuma noapte bună
şi îmi

mi-am tatuat cu sălbăticie
versurile lui nicolae guţă
pe antebraţul drept
şi poeziile lui adrian păunescu
pe antebraţul stâng
după care am pornit împleticit
pe trotuarele bucureştiului
ca să-mi cumpăr o carte
nişte oameni
îmbrăcaţi în costume elegante
spuneau că sunt drogat
dar eu mi-am continuat impasibil
însetat de cultură
drumul către librărie
m-am plimbat ore în şir printre rafturi
până când doi indivizi
care miroseau a transpiraţie
m-au luat de mâini
şi m-au

pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
şi rumeg zilele ce-atârnă-n calendar
căci m-ai rugat să nu mai beau pălincă
dar eu tot nu te-am ascultat fiindcă
toţi prietenii mi-ar spune că-s măgar
însă-ţi promit că o să beau doar lapte
pasc florile de pe cămaşa ta de noapte
mi-s umezi ochii c-ai plecat din nou
nu trebuia să pui la suflet acea palmă
eram nervos iar tu păreai prea calmă
îţi recunosc deschis iubito că sunt bou
şi-aştept să vii diseară pe la şapte
pasc flor